Cum sa fii un antisemit simpatic si corect in epoca moderna: ghid pentru incepatori

Incep prin a preciza ca randurile de mai jos se adreseaza in mod exclusiv antisemitilor. Toate celelalte persoane imi sunt absolut indiferente in timp ce scriu aceste randuri și, din partea mea, pot sa protesteze cat vor. Eu voi invoca in permanenta dreptul la “libera expresie” garantat de constitutie și voi refuza orice dialog. Dealtfel, in Romania pot scrie ce vreau, fiindca legile in vigoare oricum nu se aplica.  

Fiindca în paragraful de mai sus mi-am ales deja audienta, evident nu voi pierde vremea sa va explic de ce nu este absolut nimic rau in a fi antisemit. E ca și cum ai explica unei potăi vagaboande lihnite de foame și pline de paduchi ca mușchiulețul de porc are calorii rugându-te de ea să-l ... pape. 

Așadar sarim peste explicații inutile și trecem la subiect.

In primul rand, mă declar foarte dezamagit de marea majoritate a antisemiților. Fiindca refuza să accepte că trăim in secolul 21 și practică acest nobil sport în aceeasi manieră primitivă ca acum o mie de ani, transmisă din moși stramoși. Chestiile clasice cu sange de copil crestin in Matzot, finantele mondiale, jidanii cu nasul cat turnul din Pisa cu ochi de pisica turbata si gheare diavolesti, controlul guvernelor lumii, lenevia proverbială a jidanului etc. Clișee tâmpite si invechite. Ȋn plus, în zilele noastre, astfel de metode nu mai sunt deloc sigure - tocmai datorita primitivismului lor. Exact, ați auzit foarte bine. Datorită unor astfel de expresii rudimentare ale unor sentimente (perfect justificate si corecte - atat timp cât potaile adora fripturile), mulți antisemiți cumsecade devin victime ușoare ale unor diverse ligi anti-defaimare, ale unor state așa zis democratice controlate de știm noi cine etc. 

Nu, dragi antisemiti. Așa ceva este inadmisibil. In secolul 21 cand toate cele au evoluat, trebuie sa evoluati și Dvs.

 Nu .... nu trebuie sa va schimbați fondul! Doar forma. De aceea imi permit sã vã dau cateva sfaturi practice in rândurile de mai jos. Si, ca să ma fac bine ințeles, voi apela pe cât se poate la rigoarea matematică. Adică am s-o dau pe enumerare punct cu punct (de la stanga la dreapta):

1. Renuntati la orice forma agresiva si vadit injurioasa de adresare de genul “jidan imputit”, “lacom ca un jidan”, “smecher ca un jidan” si altele. Astfel de formule sunt prea evidente si in consecinta imediat taxate. 
2. Trebuie neaparat ca intr-o discutie cu un “jidan” sa fiti afabil, zambitor si sa le elogiati sorgintea. Trebuie sa fiti pregatiti cu un numar de nume evreiesti remarcabile si cunoscute pe care sa le aduceti periodic in discutie chiar daca nu au nici o legatura cu discutia. De exemplu, aveti un coleg jidan ce lucreaza cu Dvs. la aceeasi fabrica ce produce ... sisteme de irigatii (nu mi-a venit altceva in cap, ce sa fac?).  Neaparat faceti o conexiune inteligenta, abila si super-subtila pe linia jidani-romani-irigatii. Bingo! “Dom’ne, am auzit la ziar ca cel mai performant sistem de irigatii din lume a fost facut de evreii romani la Rosh Pina si la Mizpe Hayamim! Dom’ne, oameni destepti, Dom’ne! Toti colegii mei de scoala evrei erau asa de destepti! D-aia toti astia marii in stiinta si premiile Nobel sunt evrei! Da, Dom’ne, evreii sunt oameni atat de educati!”  Odata facuta chestia asta si atentia jidanului adormita pentru cateva momente, bagati chestia Deus Ex Machina. Nu....nu-i spuneti in fata “ ‘ .... zeii mă-tii de jidan” că ar inseamna că degeaba îmi bat gura cu voi. Băgati o chestie la derută si in “crescendo moderato ( molto moderatto!)”.  Incepeti cam asa. “Dom’ne .... (răsuflati adanc, faceti o pauza strategica ca sa vada jidanul ca sunteti preocupat!), la cat au contribuit evreii in toate domeniile, Dom’ne, si uite cat de mult au avut de suferit saracii (adica tu o faci pe boul, ca tu nu stii de ce au suferit ei sau cine, mai exact, i-a facut sa sufere - bagi adica destinul la inantare)....Ei, daca ar fi fost toti evreii ca cei de care vorbim noi acum .... si ca Dvs. desigur....alta ar fi fost istoria lumii”! 

    Ei, acum ati inteles marea arta? Asa se lucreaza in epoca moderna, nu cum ati auzit si  probabil vazut voi la gradinita! Ambalati cat puteti de bine ura viscerala si ancestrala in  chestii precum “apreciere”, “lauda”, “iubire”. Daca manuiti stratagema aceasta cum trebuie, ati castigat (si evident jidanii si-au luat-o peste bot - intre noi vorbind numai, asa ceva nu se scrie!). Ati transmis astfel exact acelasi mesaj ca si inaintasii Dvs., ati pastrat o frumoasa traditie. Lumea moderna cu legile ei tampite si “politically correct ” nu va poate reprosa nimic si, cel mai important, nu va poate opri. 

            3. Fiindca rigorile lumii moderne nu mai permit calea cea dreapta, clasica si corecta (dai dracu’ “jidanul” cu capul de pereti si, cand incepe sa tipe, tipi tu mai tare decat el ca au intrat bolsevicii in tara sau ca ti-o furat ta’su economiile - devii dupa aia maresal, capitan si tot ce mai visezi tu) trebuie sa o dati pe ocolite. Adica fiindca nu mai merge sa demonstrati prin teorii rasiale ca ei au o problema (ceea ce “se stie” deja), trebuie discutata legitimitatea statului Israel. Nu, nu duvaghez, exact asa -aveti rabdare, cultivati-va!  Adica mergeti voi frumos pe toate siturile fasciste pe care le cunoasteti, si culegeti de acolo toate motivele pentru care acest stat nu are dreptul sa existe. Dati un citat din Mahmoud Ahmadinejad (il puteti numi Dl inginer, ca sa fiti mai credibili - daca pana si un inginer spune), Hassan Nasrallah etc. V-ati prins?  Adica tot il dati pe nemernic cu capul de pereti dar NU asa cum o faceau si parintii si bunicii Dvs.! Evident, daca va tine arta retorica si nu-mi pierd vremea degeaba cu voi, trebuie sa ajungeti in final la comparatie Fasia Gaza - Auschwitz......Explicati ca armata lor impusca niste bieti “nevinovati” ce se joaca si ei cu niste rachete inofensive facandu-le sa aterizeaza unde ti-e lumea mai draga, ori nevinovati ce fac cate un autobuz sa explodeze (asa zisii democrati sa nu comenteze! nu exista dovezi ca, copiii din acele autobuze aveau bilet - pot fi la fel de bine calatori fara bilet!) asa la misto deci....

          4. Bun... aici ajungem deja la ultimul nivel. Ii dovediti cu propriile lor arme. Iata cum se face. Se incepe o dicutie generala despre evrei, un alta, cat de buni sunt jidanii, poporul ales, oleaca de “doubt” de genul “pacat ca Israelul actual nu mai intelege astfel de valori”...dupa care “crescendo” pana la “allegro con brio”, bagam evreii “buni” (cavalerie grea, formatie compacta - atac total!): Da Dom’ne, da ati auzit ca pana si un mare sahist evreu, Bobby Fischer etc. Si de fapt, nu stiu daca ati auzit, dar pana si marele evreu Noam Chomsky etc....Continuati atacul de cavalerie. Pana si adevaratii  evrei precum Moshe Teitelbaum au inteles ca etc. Gata. Asta a fost lovitura de gratie. Cati interlocutori ati avut? Aaah, trei. Atunci trei jidani pusi cu botul pe labe (Aaaah, Domnu’ redactor, nu scrieti asta, ca nu se poate!). 

Asta a fost tot. Vreti sa va modernizati si voi cei ce practicati exact acelasi sport de doua mii de ani, bine. Nu? Atunci suportati consecintele!

In concluzie, daca reusiti sa va ridicati la acest nivel, dragi antisemiti, gata, deligitimizarea este completa! Ii comparati cu propriul lor cosmar in oglinda si....i-ati terminat!  Cand atingeti acest nivel de mare artam, se va spune ca ati atins deja o treapta superioara a antisemitismului - Dvs. il veti practica folosind mijloacele moderne: anihilare prin delegitimizare si toate cele de mai sus.  

Nu stiu exact cati dintre antisemitii ce citesc aceste randuri se vor putea ridica la nivelul pe care il descriu aici dar....mai mult nu pot face. 

Cui folosește o lege ce nu se aplică?

Dupa cum bine știți cu toții, spatiul virtual de limbă română abundă de materiale fasciste, antisemite, legionare si negationiste. Pentru ca nu fac publicitate unor astfel de pagini web, nu dau linkuri. Va sugerez doar sa intrati pe Google si sa cautati unul din cuvintele de mai jos: 

"jidani", "Capitanul Zelea Codreanu", "Maresalul Ion Antonescu", "conspiratia iudeo-bolsevica", "sfantul inchisorilor", "legiunea". 

In cazul in care cel putin o cautare Google a unuia din termenii de mai sus va va da mai putin de 10 rezultate si sunteti absolut siguri ca v-ati platit factura la internet si ati conectat calculatorul la internet, va rog sa ma anuntati. Retrag totul si promit sa invit victimele dezinformarii prin acest articol la un esspreso. On the house. 

Mai recent, astfel de manifestari au inceput treptat sa depaseasca spatiul virtual sau marele maidan internetic si sa-si faca loc in presa scrisa si mass media. Astfel, unele posturi de televiziune nu au nici o jena in a invita "personalitati" de tipul coja, buzatu etc. Inca o data, nu dau linkuri fiindca astfel de mizerii nu merita nici un fel de publicitate. Va las sa cautati singuri pe YouTube numele de mai sus dupa ce va asigurati inca o data ca v-ati platit factura la internet si nu ati fost debransati.

Si fiindca astfel de manifestari nu par sa deranjeze pe nimeni, iata ca ne trezim cu un material pro-fascist menit sa reabiliteze un criminal precum Ion Antonescu precum si Miscarea Legionara  chiar la Radio Romania Cultural - eveniment despre care am sris aici: http://www.altfelvorbind.blogspot.fr/2013/09/radiodifuziunea-romana-tolereaza.html

Cititorul mai putin avizat dar care, ca orice neavizat, se considera mai mult decat avizat va reactiona imediat: 

Si care este problema? Ce, nu avem voie sa avem si alte opinii intr-o tara in care dreptul la libera expresie este garantat prin constitutie?  

Problema este ca propaganda fascista, legionara (si manifestarile aferente) precum antisemitismul si negationismul contravin legii. Ma refer la legea 107 din anul 2006. O reproduc pentru conformitate mai jos. 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

L E G E

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

Articol unic. – Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2002, cu următoarele modificări şi completări:

1. Literele b) şi c) ale articolului 2 vor avea următorul cuprins:

„b) prin simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe se înţelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la lit. a);

c) prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii se înţelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română sau străină, printr-o hotărâre recunoscută potrivit legii, pentru una sau mai multe infracţiuni contra păcii şi omenirii, precum şi orice persoană condamnată de către o instanţă penală internaţională pentru crime de război sau crime contra umanităţii;“. 

2. La articolul 2, după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

„d) prin holocaust se înţelege persecuţia sistematică sprijinită de stat şi anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum şi de aliaţii şi colaboratorii săi din perioada 1933–1945. De asemenea, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, o parte din populaţia romă a fost supusă deportării şi anihilării.“

3. Alineatul (1) al articolului 3 va avea următorul cuprins:

„Art. 3. – (1) Constituirea unei organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.“

4. Alineatul (1) al articolului 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4. – (1) Confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.“

5. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

„Art. 5. – Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.“

6. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„Art. 6. – Negarea în public a holocaustului ori a efectelor acestuia constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.“

7. La articolul 8, partea introductivă a alineatului (1) şi alineatul (4) vor avea următorul cuprins:

„Art. 8. – (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON):

............................................................................................... 

(4) Prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile.“

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR BOGDAN OLTEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 27 aprilie 2006. 

Nr. 107. 

Acum, daca veti compara punct cu punct esenta acestor manifestari cu articolele legii de mai sus, veti remarca imediat ca astfel de manifestari contravin flagrant legii in cauza. Problema cea ma grava intervine tocmai aici. Desi este vorba de o incalcare flagranta si pe fata a legii, lucrurile continua exact asa cum am descris la inceputul articolului si nu se ia absolut nici o masura. 

Altfel spus, legea de mai sus NU se aplica. Deci iata si motivatia intrebarii din titlu: 

"Cui folosește o lege ce nu se aplică?"

Iata o explicatie personala ce poate fi incompleta, insuficient documentata si poate chiar eronata. Dar, ascunzand-o sub protectia iluzorie a mentiunii "personala", imi permit sa v-o impartasesc. 

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana in anul 2007 a fost un proces mai mult decat artificial justificabil mai degraba prin prioritati de ordin geo-strategic si poate economic dar nu printr-un set de valori comune. Adica a fost, din punctul meu de vedere, o aderare formala. Adevaratul merit pentru acesta aderare il are probabil Marea Neagra. Fiindca, simpatizand blanzii daco-geti, a decis sa se instaleze in partea dreapta a hartii Romaniei. 

In afara de acest criteriu "natural", Romania nu satisfacea in anul 2007 suficiente criterii pentru a deveni stat UE. In primul rand din punctul de vedere al mentalitatii. 

Astfel, reglementari legale vizavi de fascism, rasism, antisemitism, xenofobie etc. ce functioneaza cum trebuie in UE, sunt in Romania contemporana doar un fel de chestii "exotice". 

Mentalitatea romaneasca nu are de fapt nici o problema cu termeni precum "tigan", "jidan" sau "poponar" la fel cum nu are nici o problema cu fascismul si miscarea legionara. Cei care stiu cat de cat ce s-a intamplat fie tac, fie sunt ingaduitori ("Ei, asa au fost vremurile", "Ei, parca cati jidani amomorat noi? Ce, altii n-au omorat si ei?", "Eu n-am nimic cu poponarii, dar numai sa nu ii mai vad pe strada, Dumnezeii mamii lor!"). 

De aici si inutilitatea unei legi "exotice" ce nu reflecta catusi de putin intr-o maniera statistic aceptabila mentalitatea blanzilor daci. 

Legea in cauza a fost adoptata doar de ochii lumii, ca sa parem si noi "europeni". Adoptarea ei s-a facut in spiritul mioritic:

"Lasa bă, le  bagăm ce lege  vrea ei ca să scăpam de gura lor, că la noi acasă e altă poveste. Nu vine ăștia de la EU să ne facă noua ordine. Bagăm legea pe hârtie, ia mai dă-i ȋn mă-sa cu prostiile lor!"

Astfel din punct de vedere moral, nu stăm deloc bine si văd doar două solutii:

(1) Legea să inceapă a fi aplicată. Iată si cateva sugestii. 

•          Inchiderea siturilor web cu continut fascist, legionar, antisemit si negationist.
• Sanctionarea de catre CNA a emisiunilor (si a redactorilor acestora) ce difuzeaza materiale ce contravin in mod flagrant unuia sau mai multor puncte ale legii reproduse mai sus.
• Aducerea in instanta a persoanelor ce se fac vinovate de incalcarea legii. 

(2) In cazul in care decideti ca la punctul (1) de mai sus am debitat enormitati si considerati ca legea NU trebuie aplicata (deci, liber la antisemitism, fascism, legionarism si negationism fiindca unii considera asta drept "exprimare libera"), va rog sa va puneti banii acolo unde va este gura. Votati abrogarea legii si asumati-va in mod public faptele si atitudinile pe care aceasta lege le incrimineaza.

Altă solutie nu văd, dar răman deschis la sugestii. 

  

O cercetare critica asupra cercetarii de la 2013: Episodul 2 (De ce NU sunt "cercetator roman")

Oarecum intrigat de referinta unui coleg de breasla originar din Dacia Felix relativ la persoana mea si la o descoperire a mea in timpul unei conferinte de specialitate tinuta la TU Berlin ("T.B. care este deasemenea cercetator roman a demonstrat ......"), am incercat sa argumentez in episodul anterior (http://www.altfelvorbind.blogspot.fr/2013/09/o-cercetare-critica-asupra-cercetarii.html) ca de fapt cercetarea romaneasca este sublima dar lipseste cu desavarsire.

Gandindu-ma ca poate primul episod nu a iritat suficient si pe toata lumea, voi merge mai departe astazi incercand sa raspund primei intrebari adresate in episodul anterior: 

 Ma pot considera "cercetator roman"? 

Daca ati citit Episodul 1 fara sa fi adormit deasupra tastaturii, stiti deja raspunsul. Prima conditie necesara dar nu suficienta (si nici indeplinita, in cazul de fata) ca eu sa ma pot numi "cercetator roman" ar fi ca in Romania sa existe un sistem de cercetare - ceea ce nu este cazul. Deci nu, NU sunt "cercetator roman".

Pentru ca simt ca nu sunteti convinsi de raspuns, voi oferi argumente mai ample in randurile urmatoare.

Cu riscul de a deveni plictisitor (dar stiti cu totii cred cum se inchide o pagina web, astfel ca nu ma simt apriori vinovat in caz ca va veti plictisiti prematur si veti intra pe Facebook ca sa postati vreo poza "unica" si frumoasa pe care toata suflarea virtuala asteapta cu sufletul la gura sa o vada!) va trebui sa recurg la persoana intai singular cale de vreo cateva alineate.

Evident, din moment ce cititi aceste randuri, si dumneavoastra si eu suntem vorbitori ai limbii romane. Deci, da, ma pot numi cercetator de origine romana. In sensul ca m-am nascut in Romania si tot acolo am supravietuit gradinitei, scolii primare, gimnaziului, liceului si cursurilor universitare. Spun "am supravietuit" fiindca am fost un elev si un student "problema" neplacandu-mi sa merg nici la scoala nici la universitate (de fapt nici acum nu-mi place sa merg la Universitate dar nu mai am scapare - eu sunt cel care preda si nu mi se mai permite sa chiulesc...).

Ce mai lipseste pentru a "promova" de la modestul statut de cercetator de origine romana (statut ce imi este indiferent, nu eu am ales sa ma nasc in Dacia Felix, deci nu am nici un merit si nici o vina in asta - e doar o simpla stare de fapt fara nici o relevanta) la statutul de "cercetator roman"?

Totul. 

Sintagma "cercetator roman" imbina doua lucruri indispensabile pentru a nu fi considerata doar o vorba fara acoperire. 

Primul lucru se refera la educatia academica si apartenenta la o scoala stiintifica. In cazul meu, am absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Dunarea de Jos din Galati fara sa stiu Fizica. Sa va explic. Da, eram talentat poate, pierdeam noptile umpland cearsafuri intregi cu calcule si teorii. Dar nu fusesem aproape deloc expus Fizicii Moderne. Adica imi lipseau cultura si eruditia stiintifica. Noi rezolvam ecuatia lui Schroedinger urmand cursuri vechi de 50 de ani copiate de sute de ori de asa zisii profesori in timp ce colegii mei din universitati precum cele din Novosibirsk, Tel Aviv, Berlin etc. invatau teoria diagramatica a lui Feinmann si despre bosonul lui Schwinger.  

Astfel, educatia academica primita in Dacia Felix nu ma indreptateste sa ma consider "cercetator roman" ci numai "profesor de liceu roman" (da, mi-au oferit cunostintele necesare pentru a preda la un liceu chestia cu marul lui Newton). 

Educatia mea stiintifica a inceput cu intarziere (un handicap ce poate fi depasit doar cu mari eforturi) in Centre de Recherche Paul Pascal, Bordeaux unde am inteles cu o durere greu de descris cat de departe sunt de statutul de "cercetator". Odata terminate cursurile de Master de la Bordeaux, am trecut la nivelul urmator. Studiile doctorale la Institutul de cercetare Weizmann din Rehovot, Israel. Acolo socul a fost si mai mare. Primele cuvinte ale conducatorului meu de doctorat au fost (in loc de buna ziua....): 

"Nu stiu exact ce sa fac cu tine aici.... Ti-am studiat dosarul si educatia ta este slaba...Nu ma mira, fiindca stiu ca in Romania viata academica este practic inexistenta...Iti dau o sansa sa inveti din mers (treaba ta cand gasesti vreme, eu nu te pot plati ca sa inveti, va trebui sa lucrezi in laborator toata ziua pentru asta) dar nu cred ca vei face fata...Inca o data, poate ma insel, dar cu o diploma din Romania, nu te vad prea departe.....

Si fostul meu conducator de doctorat, Victor, avea perfecta dreptate (desi franchetea cu care mi-a spus cele de mai sus mi s-a parut atunci aproape la limita politetii). A urmat un an de cosmar in timpul careia a trebuit sa invat noapte de noapte tot ceea ce ar fi trebuit sa invat in Dacia Felix. 

Iata deci ca educatia mea academica nu are absolut nimic de a face cu spatiul romanesc. Mai mult de atat, sunt in prezent incapabil sa tin o conferinta stiintifica in limba romana. Pur si simplu imi lipseste vocabularul si nu am vreme sa ma joc cu Google Translate ca sa se mandreasca onorata audienta geto-daca cu un tanar ca mine. Astfel, numiti-ma cum vreti Dumneavoastra: cercetator slab, cercetator bun, cercetator tanar sau orice altceva dar NU "cercetator roman". Daca totusi, patriotismul Dvs. va obliga sa adaugati ceva romanesc atunci cand vine vorba de mine, iata cateva solutii:

- vorbitor de limba romana (va reamintesc ca nu am nici un merit in asta, am invatat fara sa vreau la gradinita asa cum invata orice copil!)

- de origine romana (nici cu asta nu ma mandresc fiindca am facut si lucruri mai importante decat sa ma fi nascut in Dacia, pe cuvant!)

- fost profesor roman de liceu(cu asta ma mandresc: aveam intotdeauna bani de tigari fara sa iau spaga; e drept insa ca fumam doar ... Carpati. Dar eu tot ma mandresc! )

Al doilea lucru indispensabil pentru ca sintagma "cercetator roman" sa nu fie o vorba in vant se refera la apartenenta mea la sistemul de cercetare romanesc. Chiar presupunand ca asa ceva ar exista (desi v-am demonstrat in episdul anterior ca nu este deocamdata cazul) trebuie  sa va spun ca de la terminarea cursurilor universitare ale Universitatii Dunarea de Jos nu am fost niciodata afiliat vreunei institutii de invatamant superior din Dacia Felix. Deci, in nici unul din articolele stiintifice pe care le-am publicat nu apare vreo referinta la Romania, roman, romanism etc. 

In incheiere va spun ca alte argumente pentru afirmatia "Eu Nu sunt cercetator roman" nu am. Pentru unii dintre Dvs. aceste argumente vor fi suficiente. Pentru altii stiu ca nu. 

Dar asa stau lucrurile si nu mai este nimic de facut. 

  

Radiodifuziunea Romana tolereaza propaganda fascista intr-un stat European in anul 2013

In data de 17 August 2013, postul Radio Romania cultural a difuzat un mesaj ce propune in mod direct si deschis reabilitarea criminalului de razboi Ion Antonescu. 

Astfel, ignorand complet dovezilor istorice covarsitoare asupra rolului dezastruos al politicii antonesciene in istoria moderna a Romaniei, asupra legilor rasiale puse in aplicare de acesta precum si asupra deportarii si exterminarii evreilor si rromilor, Dna. Gabriela Vasilescu afirma ca "Mareşalul Ion Antonescu va rămâne şi el aceeaşi personalitate de excepţie în ciuda tuturor mistificărilor şi a documentelor contrafăcute într-un mod grosolan, puse în circulaţie fără jenă. Aşa a decis destinul”.

Nu ma pot abtine sa (va) intreb daca si-ar putea imagina cineva o campanie radiofonica de reabilitare a lui Benito Mussolini sau a lui Goebbels la un post national de radio intr-un stat european in anul 2013. 

Faptul ca in Romania "europeana" a ultimilor ani nostalgiile si simpatiile fasciste si legionare precum si atitudinile rasiste, xenofobe si homofobe sunt in crestere in spiritul unei indiferente totale fata de legile existente fiindca acestea NU sunt puse in aplicare (personal nu inteleg de ce aceste legi exista, dar acesta este un alt subiect) nu mai reprezinta un secret pentru nimeni. Dupa o navigare sumara in spatiul virtual de limba romana gasim sute de pagini dedicate unor criminali precum Ion Antonescu, Zelea Codreanu, Horia Sima si altii. Desi total inacceptbil, trebuie sa admit ca nu as fi surprins sa descopar inca un exemplu. Doar la fel de dezgustat. 

Cazul de fata insa reprezinta un precedent extrem de periculos. Un astfel de mesaj a devenit "main stream" adica a fost difuzat la un post national de radio. 


Reactie prompta si ferma in forma unei scrisori oficiale de protest semnate de Dl. Alexandru Florian, director al Institutului Ellie Wiesel pentru studierea Holocaustului din Romania este redata mai jos: 

Dupa cum vedeti in randurile reproduse mai sus, vorbim doar de un raspuns de ochii lumii.
Personal, consider ca atat timp cat Dna Gabriela Vasilescu nu este sanctionata prin CONCEDIERE, Radiodifuziunea Romana se asociaza tacit si "discret" opiniilor exprimate de aceasta. 
Acest lucru este ABSOLUT innaceptabil pentru un post national de radio intr-o tara membra a Comunitatii Europeene in anul 2013.

G U V E R N U L R O M Â N I E I

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului

din România „Elie Wiesel”

Bucureşti, Bd. Dacia, Nr. 89, Sector 2, Tel/Fax: +40-21-318.09.39 

http://www.inshr-ew.ro/ e-mail: office@inshr-ew.ro

Către : Radio România

În atenţia : Domnului Preşedinte Ovidiu Miculescu

Stimate Domnule Preşedinte,

În data de 17 august 2013, postul Radio România Cultural, în cadrul emisiunii „Memoria secolelor”, a difuzat un mesaj care propunea reabilitarea mareşalului Ion Antonescu, criminal de război.

La ora 13.28, doamna Gabriela Vasilescu, manipulând şi apelând la dezinformare, a susţinut că „Ion Antonescu va rămâne o personalitate de excepţie”. În acest context a declarat că documentele istorice „sunt contrafăcute”, că Mişcarea Legionară şi Armata română au fost exonerate la Procesul de la Nürenberg. Sunt afirmaţii deosebit de grave care nu se sprijină pe niciun argument. Menţionăm că nici Mişcarea Legionară, nici Armata română nu au fost parte în procesul invocat de Gabriela Vasilescu.

Considerăm că este inadmisibil ca pe un post public de radio să se transmită astfel de mesaje în contradicţie flagrantă cu istoria şi care intră sub incidenţa Legii 107/ 2006 şi vă solicităm să luaţi măsurile care se impun.

În anexă vă transmitem transcrierea fragmentului din emisiune.

Cu deosebită stimă,

Director General

Alexandru FLORIAN

 Raspunsul oficial al Radiodifuziunii Romane la acest protest este, prin continutul sau (mai degraba lipsa sa de continut!), chiar mai ingrijorator decat faptul in sine:

"Radiodifuziunea Română îşi exprimă regretul şi se delimitează faţă de afirmaţiile formulate de doamna Gabriela Vasilescu în cadrul emisiunii „Memoria secolelor”, difuzată pe postul Radio România Cultural, în data de 17 august 2013.

SRR precizează că ideile exprimate de doamna Gabriela Vasilescu, realizatoarea emisiunii, reflectă opinia sa personală, una absolut regretabilă ţinând cont de adevărul documentelor şi de istoria comunităţii evreieşti din România.

Acest incident nefericit nu poate pune în umbră îndelungata şi excelenta colaborare între Radio România şi comunitatea evreiască, dialogul constant şi încrederea reciproc acordată pentru informarea corectă a publicului şi pentru facilitarea accesului la adevărul istoric.

Radio România va rămâne fidel şi consecvent statutului său de serviciu public, garant al informării corecte, promotor al multiculturalismului şi al valorilor democratice."

Adevaratul si singurul raspuns moralmente corect si acceptabil vizavi de ceea ce s-a petrecut il reprezinta CONCEDIEREA IMEDIATA a Dnei Gabriela Vasilescu. Orice alte reactii (precum cea de  mai sus) sunt doar praf in ochi ce nu denota in mod clar si convingator delimitarea de atitudinile pro-fasciste exprimate de Dna Gabriela Vasilescu. 

O moarte ce nu intereseaza pe nimeni sau epitaf pentru o prietena anonima

Inainte de a decide sa se echipeze cu pantofii sportivi, sa coboare in graba treptele tocmai de la etajul noua unde locuia, sa o coteasca grabita prin spatele blocului catre piata mare si sa se spanzure cu sireturile de la pantofi de un butuc de vie intr-o casa parasita in care nimeni nu are habar cum a intrat, D. era o fiinta vie.

Era vie nu numai pentru ca avea si ea probabil emotii ca fiecare la chenzina si la lichidare sau pentru ca ii placeau florile,  cartile si Deep Purple. Era vie fiindca "vedea" simboluri acolo unde restul lumii vedea doar conventii sociale (asa e bine, asa este frumos si alte tampenii de genul asta) copii de bani gata, caini fara stapan, curve cu pretentii de Doamne,  manele cu pretentii de slagare si shaormarii.

Ea traise de fapt intr-o lume de simboluri.

Fiindu-mi profesoara de fizica aplicata in urma cu exact 20 de ani, dezbateam impreuna timp de ore astfel de simboluri. Eram atunci, ca si acum, pasionat de fizica. Dar nu de fizica ce se vindea pe banda la meditatiile profilor "tari" (fata de care ne manifestam respectul cu "atentii" care mai de care mai putin ... ecologice precum whisky, tigari etc.) ca sa intre loazele de familie buna la medicina.
Fizica asta nu ne interesa nici pe mine, nici pe ea. Eu o numeam de fapt prostitutie intelectuala. Ea, mai inteleapta decat mine, o nume fizica din care simbolurile si semnele au fost alungate cu cartoane de Kent si sticle de whisky. Fizica, inainte de a fi devenit o marfa si un bilet de intrare la Medicina (daca alegeai profu' "cel ai tare si pasionat", biletul era garantat - vinzi masina si la meditatie prinzi medicina!) , este o religie fundamentala (poate singura Codex Naturalia de care ii pasa de fapt creatorului), o quintesenta de simboluri.

 Discutam astfel cu D.  despre elementele de relativitate generalizate prezente in operele romantice, despre structura ciclica si simetriile miturilor fundametale. Despre Luceafarul, despre Manfred, despre Faust, despre Lermontov, Hegel, Kant si multe altele.

"Poarta" catre armonie, locul unde si momentul in care simetriile devin...AlTceVa. 

Evident, condamnati si eu si ea sa traim intr-o lume mica si mizera precum Galatiul anilor '90, incercam impreuna sa teoretizam lipsa simbolurilor din jurul nostru, lipsa sensurilor. Lucru ce nu ne facea absolut deloc "populari"...dar pe care il preferam amandoi popularitatii goale de semnificatii.

Ea a fost prima persoana careia i-am "definit pe bune si riguros" ce inseamna a fi "FIZICIAN" - in mintea mea rebela la optsprezece ani, desigur. Ea a fost singura probabil care nu a ras de mine. M-a incurajat pe loc sa scriu o "carte" de (spre) fizica, ea oferindu-se sa o dactilografieze pentru mine. Profesoara mea imi propunea sa-mi fie dactilografa!  Am inceput sa lucram impreuna la acea carte in primavara lui '93. Dupa care am lasat totul balta. "Educatia Gratuita" invinsese pentru moment. Ridicolul si inutilitatea cunoasterii intr-o lume de bufoni ce fac coada precum oile "la meditatie" m-a coplesit. Ne-a coplesit. Pentru moment am renuntat. Eram prizonierii unei lumi careia nu-i pasa de idealurile noastre. O lume ce nu parea sa ne inteleaga iar noi, intelegand-o al dracului de bine de fapt, nu puteam sa o acceptam.

Eu am evadat spre sfarsitul lui 1998 cand mi-am luat lumea in cap si am plecat cu 50$ in lume sa caut FIZICA. Am terminat "cartea" doar in 2005, in forma unei teze de doctorat obtinute la Weizmann Institute of Science si intitulata "Elastic Turbulence and Mixing in Dilute Polymer Solutions".

Ea a evadat saptamana trecuta in felul pe care si l-a ales ea. Nefiind o "profa renumita" ce a fabricat generatii de medicinisti pe banda, evadarea ei a trecut neobservata ... si poate ca este mai bine asa.

Nu sunt in masura sa va spun acum cine a descoperit cu adevarat simbolurile si semnele pe care le cautam impreuna acum 20 de ani.

O cercetare critica asupra cercetarii de la 2013: Episodul 1

Nu cu mult timp in urma am participat la Berlin la o conferinta de reologie si fizica a fluidelor complexe gazduita si excelent organizata de prestigioasa "Technische Universität Berlin". Fiind vorba de o conferinta oarecum restransa organizata de Societatea Germana de Reologie cadrul este oarecum intim si familiar: fiecare se stie cu fiecare. Astfel, consultand programul, nu mi-a fost greu sa realizez ca suntem doar doi participanti vorbitori (si) de limba romana (am remarcat accidental, ma interesau de fapt titlurile prezentarilor): eu, venind de la Scoala Politehnica a Universitatii din Nantes si cercetator principal CNRS (Centre National de la Recherche) si un domn din Romania pe care il voi lasa sub anonimat ... fiindca stiu bine ca anonimatul (stiintific) il enerveaza la culme. Un domn foarte simpatic de altfel, foarte volubil si sprintar ca un titirez: acum il vezi, acum nu-l mai vezi!. Abordeaza cu un ton familiar orice nume greu din domeniu dand impresia ca se bate pe burta cu toata lumea, are ceva de completat (de cele mai multe ori pe langa subiect) dupa fiecare prezentare orala si se plange in mod constant si zgomotos tuturor ca ... nu i se publica operele. Mda, datorita Dumnealui teoria carpatina a conspiratiei a invadat si mica noastra comunitate relativ linistita si normala pana atunci. Dar nu despre asta voi sa discut si nici despre cum se baga in sufletul tuturor savantilor renumiti sa faca o poza cu ei. Treaba lui pana la urma. Din partea mea poate sa faca poze si cu Brigitte Bardot daca asta il face fericit. 

As ca ma voi opri asupra altui aspect. 

In timpul prezentarii sale din care nu am invatat prea mult stiintific vorbind, omul imi mentioneaza numele cam asa (ilustrand pe retroproiector un rezultat dintr-un articol ce-l publicasem in urma cu doi ani in Rheologica Acta): "T.B. care este deasemenea cercetator roman a demonstrat ......". Hopa. Usor cu pianul pe scari!   

Nu m-a deranjat mentiunea sa dar sincer, nici flatat nu m-am simtit (am merite mult mai consistente decat faptul ca sunt nascut in Romania, in cazul in care cineva chiar doreste sa-mi gadile ego-ul). Mi s-a parut oarecum ciudata aceasta remarca - in lumea cercetarii originile autorului si orice alte detalii de natura personala nu au nici o relevanta. Ba mai mult, eticheta unanim acceptata nu ne permite sa facem astfel de referinte. 

Ceea ce m-a pus cu adevarat pe ganduri a fost insa formularea "cercetator roman". 

Doua lucruri nu mi-au fost deloc clare aici:

(1) Ma pot considera cercetator roman? 

(2) Exista cu adevarat cercetare in Romania (astfel incat formularea "cercetator roman" din intrebarea antterioara sa nu fie doar o vorba fara acoperire)? 

Astazi voi incerca sa raspund cat pot mai bine celei de a doua intrebari pastrand-o pe prima pentru episodul viitor. Pentru aceasta, sa clarific termenul "cercetare". 

In acest context nu ma refer la existenta unor persoane ce fac cercetare stiintifica (fie in cadrul unei universitati in calitate de cadru academic, fie in cadrul unui institut de cercetare ca cercetator) obtinind performante idividuale mai mult sau mai putin remarcabile. Desigur, astfel de persoane exista in marea majoritate a tarilor (exceptie facand poate doar tarile lumii a treia sau zonele "de conflict" ce au cu totul alte prioritati si probleme decat cercetarea) dar asta nu inseamna ca in orice tara exista un sistem de cercetare stiintifica. 

Un sistem functional si fiabil de cercetare stiintifica este o masinarie cu mult mai complexa decat par unii sa inteleaga. 

Simplist vorbind totusi, il putem imagina pentru inceput drept un organism viu sau, AlTfeL vorbind, un fel de convertizor al unei forme de "energie" intr-alta, numita in mod generic si simplificator "cunoastere".  Materia prima cu care este "hranit" acest organism are doua componente: elementul uman (cercetatorii, tehnicienii si intregul personaj auxiliar) si fondurile ce asigura atat existenta elementului uman si cat si functionarea performanta a acestuia.  

Daca totul merge bine si sistemul respectiv este performant, trebuie sa rezulte din aceasta investitie materiala si umana "cunoastere". Adica rezultate stiintifice remarcabile. Prin remarcabil inteleg aici (inca o data simplific lucrurile) rezultate stiintifice ce fie modifica semnificativ intelegerea si perceptia noastra actuala asupra lumii inconjuratoare, fie isi gasesc aplicatii practice imediate (leacuri impotriva unor boli considerate incurabile, noi surse de energie etc.). Evident, pentru a vorbi de un sistem de cercetare performant, trebuie sa maximizam produsul finit (si calitatea acestuia!) pastrand investitia necesara la un nivel optimal. 

Odata definiti acesti termeni de evaluare (accept apriori ca altcineva poate propune alte definitii si alte criterii), putem incerca sa raspundem intrebarii (2) de mai sus. 

Materia prima: elementul uman

Un sistem de cercetare performant nu poate exista fara cercetatori de valoare. Si doresc sa precizez foarte clar un lucru. Termenul "cercetatori de valoare " nu se refera la cateva exceptii stralucite ci trebuie judecat in sens statistic. Desigur, Romania are cateva nume remarcabile in cercetare. Dar, statistic vorbind, situatia este cu totul alta. Media valorica a cercetatorului roman este mai mult decat modesta si este perfect reflectata in productia stiintifica per ansamblu. De ce? Lipseste  in primul rand educatia stiintifica de elita (inca o data, statistic vorbind, exista si cursuri iesite din comun in Romania, dar izolate fiind nu pot stabili un "trend", un standard academic). Nu avem universitati de talia MIT, Berkeley, Caltech nici macar universitati comparabile cu TU Berlin, Amsterdam etc. Astfel, se aplica intr-un fel legea conservarii mediocritatii. Universitatile romanesti produc, inca o data statistic vorbind, absolventi mediocri care, la randul lor si in absenta unui talent personal si a unei perseverente iesite din comun sfarsesc prin a fi mediocri si povestea continua. 

Perfect atunci, dar de ce nu recrutam elite din exterior? Exista suficienti tineri (inclusiv romani, in cazul in care Dl Basescu nu doreste sa vada potentiali laureati ai premiului Nobel cu "ochi oblici") cu titluri doctorale obtinute in instituii prestigioase.

Multi se vor grabi sa spuna ca o Universitate romaneasca nu-si poate permite sa plateasca un salariu competitiv. Fals. Fiecare rector si membru al consiliilor profesorale are un salariu uneori mai bun decat colegii sai europeni cel putin (nu aduc aici in discutie SUA unde salariile academice sunt negociabile si pot atinge, in functie de cat de renumit este cadrul universitar, cifre astronomice intre 150 si 250 k$/an). Deci, vechea placa "nu este bani" nu reprezinta decat un fals motiv. Motivul real este ca nimeni nu vrea sa riste sa aduca elite. Fiindca elitele sunt rebele. Doi cercetatori de renume mondial  ar arunca in aer orice universitate romaneasca. Fiindca ar impune un mod de lucru occidental unde valoarea primeaza, fiindca ar incepe sa organizeze concursuri de post serioase (nepotismul ar primi o lovitura mortala) si fiindca ar face tot posibilul sa dirijeze fondurile catre cercetare de valoare nu prin telefefoane "amicale" si "recomandari prietenesti". Deci, din acest punct de vedere, ceea ce numesc unii "cercetare romaneasca" exista doar pe hartie. Nu poate exista fiindca ii lipseste materia prima: elitele. Si, ii lipsesc elitele fiindca sistemul NU are nevoie de elite. Fiindca elitele ar actiona drept anticorpi agresivi din interior si ar dizolva sistemul pe care il cunoastem de ani: spaga la examene, posturi neanuntate la concurs, "concursuri" trucate si organizate doar de ochii lumii, nepotism (nu de putine ori, regasim cate o familie intreaga angajata la o aceeasi catedra a aceleiasi universitati) etc. 

Tot legat de "forta de munca", o alta problema delicata o reprezinta etica si onestitatea academica. Fiindca, statistic vorbind, acestea practic nu exista. Viata academica romaneasca este cangrenata in proportie de 95% (propuneti alta cifra va rog, dar argumentati-o mai bine decat incerc eu aici). Examenele se vand inca din primul an de facultate, posturile academice deasemenea. Se plagiaza masiv (Victor Ponta este exemplul cel mai bine cunoscut dar deloc singular). Se publica repetitiv: aceleasi informatii sunt duplicate in articole separate pentru a umfla portofoliul stiintific. Uneori, datele experimentale sunt indoielnice (adica "manipulate" ca sa arate "bine"). Am incercat sa reproduc eu insumi cateva astfel de "rezultate" in laboratorul meu si, daca as dori, as putea ingropa asa zisul cercetator oricand, vreme sa am numai.

Materia prima: fondurile

Aceasta este partea cea mai delicata....Ajungem la clasicul "Dom'ne, nu este bani"! Nu voi incerca sa afirm contrariul, ca exista bani cu nemiluita ce numai asteapta sa fie aruncati pe fereastra fara nici un discernamant si simt civic (am uitat sa precizez ca acesti bani nu vin din cer ci, in cele mai multe cazuri, din taxele platite de omul de rand - de aceea invoc spiritul civic in cheltuirea lor). Va voi spune doar ca nicaieri in lume nu exista suficienti bani pentru cercetare (pentru a fi satisfacute TOATE cererile de finantare si toate proiectele). De exemplu, Agence Nationale de la Recherche (organismul ce gestioneaza finantarea proiectelor de cercetare in Franta din bani publici) si DFG (echivalentul ANR in Germania) nu finanteaza decat in jur de 30 % din proiecte (si actualmente cifra este in scadere). 

Deci, fondurile nu sunt niciodata suficiente NICAIERI si se obtin printr-o competitie crancena (de multe ori la limita colegialitatii si chiar eticii in unele cazuri!). Fiecare proiect de cercetare este judecat de trei referenti anonimi dintre care cel putin doi sunt din strainatate. Evident, referentii sunt anonimi si incalcarea acestei reguli a pastrarii anonimatului echivaleaza cu o "sinucidere profesionala". 

 In Romania, banii disponibili se aloca prin competitie "interna". Propunerea de a apela la referenti straini a fost refuzata, ca sa nu fie descurajati aplicantii de standardele prea ridicate. De fapt, pentru a putea functiona in continuare alocarea pe criterii de "simpatii", "cunostinte" etc. 

Exista si surse externe (Romaniei) la care orice cercetator roman afiliat unei Univ. sau institut de cercetare din Romania are acces, data fiind apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana. Drept exemple, atat ANR cat si DFG au anual programe colaborative cu tari in curs de dezvoltare etc. Rata de succes a cercetatorilor din Romania aici nu este foarte mare ( fiind eu insumi implicat in astfel de procese de evaluare si din motive etice nu pot oferi mai multe detalii). De ce? Este simplu. Pentru aceste organisme externe (precum ANR, DFG, European Concil etc.) de finantare conteaza DOAR valoarea proiectului de cercetare. Nimic altceva. Deci, tot mai usor e sa stoarcem banii din Romania plangandu-ne ca nu ne ajung, ce rost are sa intram in competitie cu cei din prima liga ...? 

Pentru a concluziona aceasta parte, va spun ca SUNT bani. Dar ca finantarile consistente nu se obtin pe ochi frumosi. Daca unii cercetatori romani se plang ca banii obtinuti "la intern" sunt insuficienti, imi permit doar sa le sugerez sa faca tot posibilul (si pe bune, fara smecherii) sa treaca din liga a saptea macar in a treia. 

The output (Rezultatul)

Aici imi pot permite sa fiu mult mai scurt ca nu prea am ce scrie fara sa bat campii...

- Romania nu are vreo Universitate in top 300 (http://www.timeshighereducation.co.uk/world-university-rankings/2011-12/world-ranking).

- Romania nu are nici un premiu Nobel. Precizez ca George Emil Palade a fost doar un savant american de origine romana dar premiul sau Nobel nu are nimic de-a face cu sistemul si traditia de cercetare romaneasca. Precizez deasemenea ca medicului renumit prin antisemitismul sau vitriolic Nicolae Paulescu nu i s-a furat premiul Nobel. Pur si simplu nu l-a obtinut. 

- O cautare rapida fie pe Scopus (www.scopus.com) fie pe Thomson Web of Knowledge arata ca in Romania se publica foarte modest. Articolele cotate ISI provenind de la institutii de invatamant superior sau laboratoare romanesti sunt, in marea lor majoritate, publicate in reviste de impact modest ce au, in mod implicit, standarde editoriale discutabile. Deasemenea, aceste articole sunt citate doar de .... proprii autori. Desigur, exceptii exista (publicatii in Nature de exemplu - si nu ma refer la faimosul articol despre plagiatul primului ministru) dar ele sunt meritul unor cercetatori de exceptie, scoliti de regula altunde decat in Romania (fostul ministru Funeriu este unul dintre ei) care, statistic vorbind, nu reprezinta sistemul de cercetare romanesc.

Am ajuns si la concluzia finala a articolului.... Cercetarea romaneasca este un sistem in care inputul este discutabil si al carui output este, statistic vorbind, nesemnificativ. 

Deci, cercetarea romaneasca este sublima, dar lipseste cu desavarsire. 

La o berică cu fratele Zamolxe

Dragii mei, trebuie sa va spun o poveste chiar daca ma veti lua drept nebun de legat. Dar veti vedea ca-s atat de sanatos cat poate fi un baiat de familie buna si la locul lui crescut in Dacia Felix (ala eram eu). 

Stau si eu frumos pe Facebook ca-n fiecare dupa amiaza si ma suna fratele Zamolxe pe Skype. Ma rog, il cheama pe el Zamolxe cum ma cheama pe mine Lady Gaga acasa la ea sa-i traduc in limba daca ultimul cantec. Il cheama Guta Chituc si pana sa fie el daco-thraco-draco-get si nepot al lui Ondin, e baiatul din flori al unei tesatoare de la A.P.A.C.A. cu un barbat bine dar oleaca anonim despre se stie numai ca avea un farmec putin frantuzesc ce i se scurgea in nestire peste gulerul unui pulover de lana....

 Ma rog, sa nu intram in detalii ca dracu stie unde mai ajungem. Deci... cum ziceam. 

Suna Guta, pardon, Zamolxe si imi maraie cu o voce grava, aproape conspirativa si tenebroasa....brrrrr: "Fratele meu iubit, stii ca te iubesc, da"? Ma gandesc imediat ca iar a sparlit nemernicu vodka Ceausescu de la chioscul unde vinde sora-sa. Fiindca Gina, sora-sa, vinde chestii la chiosc toata noaptea. Pardon. El nu-i spune Gina, el zice ca pe sora-sa o cheama Gebila. Normal. Cum altfel, daca el e var cu Ondin, inseamna ca si ea este daco-traco-draco-geta... 

Ha ha, daca ar sti Zamolxe ca Gebila vorbeste curent limba turca, mai ales cand dau golanii cu pietre in becurile de pe langa chiosc.... Dar sa revenim. Zamolxe e grav si imi spune ca trebuie sa ne vedem. Urgent. Adica trebuie sa iesim sa lingem o vodca pe undeva.... Incerc sa ma dau la fund. Frate Zamolxe, n-am arginti la cingatoare (cu Zamolxe daca nu vorbesti ceva apropiat de limba lui paterna, limba daco-traco-draco-geta, intri la belea).  La dracu. Nu merge. Fratele Zamolxe ma linisteste: lasa, ca ne-or ajuta zeii; steaua noastra nu poate sa apuna! Fir-ar sa fie. Iar pierd starea vremii de la ProTV - trebuie sa ma imbat cui cu zaludul.

Cobor frumos de la etajul 1, fac un slalom elegant printre cainii vagabonzi ce nu ma baga absolut deloc in seama (si nu ma simt deloc insultat, fiindca in mizeria in care ma aflu, nici eu nu ma mai prea bag in seama macar) si iata ca apare Zamolxe pe margine de bordura in toata splendoarea lui olimpiana. Pardon, valhalica. Am hotarat ca suntem daci, da? Si n-ar fi exagerat. De la distanta si in reflectiile soarelui galben si jegos de Martie, Zamolxe are o moaca de viking daco-traco-draco-get: par lung si blond spalat acu o luna cand se dadea Palmolive la promotie, barba incalcita si plina de urme de bors fiindca la Gilette nu se fac promotii la inceput de primavara si blugi geto-daci  Pyramid  (de provenienta otomana, desigur) sterpeliti si ei probabil de la butic de la Gebila. Pa dracu Gebila. Gina. Dupa gravitatea privirii sale de dac liber, inteleg rapid ca Zamolxe a baut deja vreo trei vodculite in Pantheonul sacru al Valhalei noastre galatene. V-am spus ca mizeria asta de poveste se petrecea in Galati, in anul XXXX?  

Dupa bineturile noastre dacice traditionale de mai ca mi-au dezlocat umarul, ne priponim caii la crasma de in colt si ne asezam incruntati la masa. Sperand sa scap mai repede, il intreb care-i baiu. Zamolxe imi raspunde misterios si sumbru: "Suntem in primejdie". Hopa, zic eu in sinea mea, iar nu si-a luat Guta pastilele. El continua neperturbat. Da, suntem in primejdie de moarte, fiindca am aflat marele secret. Batul-ar Zamolxe de nerod! Asta ma tine aici pana la miezul noptii. 

Frate Teo, secretul cel mare este ca identitatea noastra reala a fost furata! Frate, iti spun taina ce mi-a aratat-o in vis marele Deceneu. Noi.....NU suntem romani! Noi suntem daci eterni si liberi! Si toate suferintele noastre de aici se trag! Hmmm.... ma gandesc sa-i mai platesc o vodca lu Guta-Zamolxe, poate devine chinez, eu am sa ma scuz ca nu inteleg mandarina si il las dracului in .... plata Domnului.

Dar nu a tinut. Zamolxe imi explica ce s-a intamplat de fapt. Ulpius Traianus de fapt nu a cucerit Dacia cu adevarat. NICIOADATA. A fost de fapt primit cu bratele deschise de daci si i s-a permis lui si legiunilor sale sa faca si ei un gratar cu mici si bere pe la Costesti si prin imprejurimi. Cum de nu m-am gandit la asta? Acum totul se limpezeste! De aceea dacii sunt recunoscuti drept cel mai bland si primitor popor din lume! Brava Zamolxe, daca nu erai tu acum beat cui si nespalat, un doctorat in istorie primeai! Dar cutia cu surprize abia s-a deschis....

Totul a mers struna continua Zamolxe. Lapte, miere, miorite, mici si bere si seminte de floarea soarelui pana prin anii 130....Zamolxe face o pauza....Suspans. Ma napadeste deja o sudoare rece. Ce s-a intamplat atunci? Succesorul lui Traian, imparatul Antonius Pius, a avut tampita idee sa invite in cantonament in Oltenia vreo 10 legiuni de derbedei din Siria. Ca sa incerce si ei placerile din Dacia bine cuvantata....

Acesta a fost inceputul sfarsitului.... Aceste legiuni nu erau formate de fapt din cetateni romani cu acte in regula, ci apartineau unei rase bizare ce se numeau inca de pe atunci.... biciclisti. Si se pare ca nici macar sirieni seriosi nu erau - trecusera ilegal granita din Egipt in Palestina...

Deci, totul a pornit de la bicilisti...

Primul lucru pe care l-au facut....a fost sa inceapa un comert prosper. Cu biclete, evident. Le-au vandut unor popoare de dincolo de Nistru, popoare cu ochi oblici (exact cum spunea mai deunazi presedintele nostru dac contemporan) care, profitand de aceasta noua tehnica de lupta si diversiune,  au destabilizat masiv Dacia. Timp de cateva sute de ani, huta-n sus, huta-n jos cu bicicletele vindute de biciclisti s-au perindat tot soiul de alogeni ciudati in drum spre Roma.  

In paralel cu aceasta, biciclistii au inceput sa ii invete pe daci cuvinte latine (la misto, la deruta, evident), asa ca sa-si uite ei originile lor sanatoase de daci liberi....

Si a mers si aceasta diversiune....

 Prin 271 toamna, dacii stalceau limba lui Ondin deja.... Lovitura cea mare s-a petrecut insa abia in 271. Bicilistii i-au mituit pe romani pana la ultimul centurion, cu biciclete, desigur si acestia au cedat Dacia retragandu-se cu coada intre picioare mai la sud. In Moesia. 

Din acest moment, dacii liberi nu au mai fost liberi. Au devenit sclavii biciclistilor.  Secole de-a randul a continuat aceast infama sclavie.... Biciclistii s-au infiltrat absolut peste tot. Tot cam pe atunci (ceva mai inaite de 271, intre 130-230), tot un bicilist de-al lor, Joshua, si-a trimis un mesager perfid numit Andrei (nume conspirativ, desigur) sa le suceasca dacilor capul. Toti dacii au fost atunci convertiti la biciclism ... pe o roata. Pe roata din spate.   Fiindca Andrei le-a adus o bicileta cu o singura roata... si i-a indoctrinat spunandu-le ca orice bicicleta are doar o roata, cea din spate!

Nimeni nu a descoperit vreodata aceasta conspiratie....Poate doar, peste aproape doua milenii, un dac cu adevarat liber supranumit Capitanu...Dar si pe el l-au mierlit biciclistii....cu bicicletele lor. Asa ca nu a avut vreme saracul Capitan sa ne spuna intreaga tarasenie....

Astazi, dupa doua mii de ani...ma aflu in fata unicului supravietuitor al dacilor liberi. Unicul DAC LIBER de fapt. Guta Chituc, ficiorul femeii de la A.P.A.C.A.. Pardon, Zamolxe, ficiorul lui Ondin. Ma aflu in fata unui erou legendar  ce a deconspirat o tarasenie veche de doua milenii....

Da, acum pericolul de care imi vorbea el cu glas profetic (la a treia vodca) este clar...

Stati putin, Zamolxe tocmai a fost victima unui atentat! Furia si traznetele zeilor sa-i loveasca pe nemernici! 

Sau ... poate doar a sasea vodca este de vina...? 

Cand va scriu aceste randuri, Zamolxe nu se mai afla deja printre noi....Ondin sa-l odihneasca...mare erou! 

Propaganda biciclista spune ca a fost dus la dezalcoolizare, dar eu stiu bine acum ca tot biciclistii i-au facut-o.... 

In memoria lui Guta, glorie Daciei libere!