Cred ca nu mai este un secret pentru nimeni ca Facebook reprezinta mult mai mult decat o platforma de socializare. Este un fenomen "à grand echelle". Numarul sau de utilizatori creste in mod constant. Profitul sau deasmenea. A devenit practic de neconceput ca o persoana cu o varsta cuprinsa intre 14 si 60 de ani (statistic vorbind, limitele de varsta pot varia) sa nu posede un cont Facebook. E ca si cum nu ai avea buletin de identitate - adica inadmisibil. Dar sa las generalitatile pe care le stiti cu totii si sa trec la subiect. Sa incerc deci sa raspund la urmatoarea intrebare: De ce este Facebook atat de popular? Sau, altfel formulat, care a fost cu adevarat sclipirea de geniu a lui Mark Zuckerberg ce a dus la aparitia acestui nou Eldorado in Silicon Valley? Veti spune ca functia primara a Facebook este comunicare si, in mod evident, toata lumea vrea sa comunice in timp real si gratuit. De acord, Facebook ofera acest serviciu de comunicare: editor de mesaje, posibilitate de teleconferinta etc. Dar nu cred ca acestui tip de serviciu i se datoreaza popularitatea. Sa ne gandim la Skype. Indeplineste exact aceeasi functie (dar nimic in plus) si este disponibil (si gratuit) pentru o multitudine de platforme. Deci, probabil ca Facebook ofera "ceva" in plus fata de Skype. Si...chiar asa si este. Pe langa functia primara a comunicarii Facebook a implementat in mod extraordinar de subtil o functie psihologica, subliminala. Facebook hraneste iluziile individuale ale fiecarui utilizator si le transforma in mod abil in cash. Exact, Facebook este o masinarie a iluziilor. Modul sau de functionare si butoanele "subliminale" pe care le acceseaza in mintea utilizatorilor este suficient de subtil si complex pentru a nu putea fi devoalat in intregime de acest articol. Dar iata cel putin cate ceva din modul sau de functionare. Cheia este simpla. Oamenii au nevoie sa simta ca viata lor mica si efemera conteaza. Tocmai fiindca in lumea reala nu prea conteaza de fapt. Oamenii au o nevoie acuta sa nu fie singuri fiindca majoritatea mediocra asociaza intotdeauna singuratatea cu tristetea, nu cu reflectia. Facebook a inteles perfect aceasta nevoie si a inventat un substitut virtual drept leac pentru singuratate: "prietenii" virtuali. Ideea este pur si simplu geniala. Imaginati-va ca este Duminica dupa amiaza si sunteti singur cuc in apartamentul Dvs. ce apartine de fapt bancii la care mai aveti de platit rate inca vreo treizeci si ceva de ani. Desigur, aveti doi, trei, patru prieteni. Care isi platesc si ei ratele la banca, se mai injura cu vreun coleg la servici sau pur simplu aluneca pe scari si isi luxeaza o glezna. Probabilitatea ca ei sa fie disponibili exact in momentul de apogeu al singuratatii dumneavoastra de Duminica dupa amiaza este oarecum modesta. Desigur, ii puteti suna dar este posibil ca din vocea lor sa razbata un dezinteres greu de mascat... De aici si dificultatea. Aveti nevoie sa vorbiti cu cineva. Despre dumneavoastra, desigur. Despre ce film ati vazut ieri, despre o carte ce vi s-a parut mai interesanta decat...alta carte. Despre ce v-ar placea sa mancati la cina, despre ce nu v-ar placea sa mancati la micul dejun etc. Ma rog, chestii importante, desigur. Dar prietenii reali, desi au nevoi similare, nu si le pot sincroniza cu ale dumneavoastra....Deci blocaj total, tristete mare. Sub soare. Aici intervine solutia geniala a Facebook. Prieteni...virtuali. De ce este o solutie geniala? Fiindca odata ce "prietenia" a fost acceptata cu un click, prietenii virtuali "vad si asculta" tot ce ai tu pe suflet.... Fiindca asa merge prietenia pe Facebook. Vezi tot ce posteaza "prietenii" tai fiindca nu ai de ales...deci te poti "exprima" oricand ai chef fiind sigur ca nimeni nu te poate ignora. Fiindca "prietenii" virtuali nu dorm.
In plus, forta suplimentara si extraordinara a acestui tip de socializare o constituie... imaginile. Esti singur, iti vine sa fredonezi o romanta de inima albastra.... Hopa, arborezi un zambet plasticizat,tragi o poza cu telefonul portabil in fata oglinzii si o incarci pe Facebook....Dupa care astepti cu sufletul la gura "reactiile prietenilor". Un like, un comentariu: ce mishto arati!, ce tricou frumos ai, de unde-l ai? Pana citesti toate comentariile, te mai uiti oleaca pe "peretele" prietenilor sa vezi ce mai e nou in viata lor si eventual sa te asiguri (in mod nerostit, bineinteles, ca doar de prieteni vorbim) ca viata lor e la fel de mica si de plictisitoare ca a ta....se face Duminca seara. Esti salvat. A trecut ziua. Si n-ai fost singur! Te-ai ... "socializat". Pe Facebook. De maine o iei de la capat. Inca o saptamana de lucru in care vei putea "posta" doar in pauza de masa, alte emotii, alte postari ale "prietenilor" si multe alte vesti ce se vor raspandi cu iuteala de fibra optica... Iata deci cum hraneste Facebook iluzia ca nu suntem singuri chiar atunci cand de fapt suntem singuri. Si fiindca acesta este un aspect extrem de sensibil al naturii umane, imposibil de ignorat, Mark Z. a devenit miliardar.
Dar acesta nu este singurul mod in care Facebook transforma psihologia maselor in $. Facebook are un succes enorm fiindca ofera un fel de tratament paleativ pentru ratare. Mai exact, iti hraneste iluzia contrarie dar virtuala ca nu esti ratat desi semnele ne-virtuale indica tocmai contrariul. De exemplu, amicul X si-a dorit cand era el mic sa se faca astronaut, pompier sau judecator cand se face el mare.... Dar soarta potrivnica a fost nemiloasa cu el. Fiindca a crescut marisor si nu a devenit nici astronoaut, nici pompier, nici judecator. Si il doare. In fiecare clipa. Fiindca simte ca destinul l-a tras in piept si ca nu s-a realizat. Facebook are o solutie si pentru el. Fiindca amicul X posteaza poze si linkuri cu astronauti de succes (cum ar fi putut si el sa fie!), cu pompieri neinfricati ce salveaza femei frumoase imbracate in camasute de noapte si chestii justitiare de genul: ii anunt pe toti prietenii mei de Facebook ca am inceput curatenia de iarna, toamna etc. iar cei care nu iubesc pompierii sau fac mishto de astronauti sa se dea singuri "unfriend" (ca nu care cumva sa ajung eu sa fac dreptate!).
Serios vorbind acum, amicul X este un idiot. Un idiot trist insa. Dar util. Fara cei ca el, Facebook ar da faliment....
Imi permit sa generalizez un pic ultima afirmatie. Daca oamenii nu s-ar mai simti atat de singuri, daca ar invata sa fie ocupati si atunci cand nu au nimic de facut, daca si-ar accepta mai usor propriile ratari, Facebook ar deveni inutil. Sau cel putin, mult mai putin popular. Daca descoperiti vreun viciu de rationament, va rog sa comentati. Dar nu care cumva sa imi dati friend pe Facebook. Fiindca ar insemna ca nu ati inteles nimic din randurile de mai sus.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire