Despre tortionari si caini vagabonzi

In decurs de o luna, locuitorii blanzi ai Daciei Felix au avut doua revelatii ingrozitoare.
Spre sfarsit de August, cand fiece dac la locul lui merge la iarba verde sa traga un gratar si sa asculte o manea sau la malul marii sa scuipe si el niste seminte pe plaja, veni marea lovitura.

Blanzii fii ai lui Deceneu realizara ca mai exista cel putin un tortionar printre ei care, nici sa nu va vina sa credeti, traia bine mersi in Bucuresti zambind afabil cucoanelor intre doua varste si jucandu-se cu copiii in parc. Soc imposibil de descris in sufeletele acestor blanzi indo-europeeni descendenti directi ai lui Zalmolxe si veri primari cu Ondin. Cum este cu putiinta asa ceva? Un tortionar printre noi? Desi pomeniti de toate izvoarele istorice drept cei mai blanzi si iubitori dintre indo europeeni, de data asta le-a sarit mustarul. Web-ul dacic a fost instantaneu impanzit de indemnuri la razbunare pentru ce a facut ticalosul tortionar. Lapidare in piata publica, linsaj etc. O dorinta de sange demna de circul roman. Doar ca in Dacia nu prea mai exista gladiatori de la retragerea aureliana incoace ci doar escroci si manelisti. Dar sa nu divagam, povestea asta v-o spun alta data. Un cititor de buna credinta si deloc cunoscator in ale Daciei Felix se va intreba ce vreau eu sa spun cu asta?  Chiar mi-am pierdut toti prietenii de pe Facebook si nu mai am ce face?

Deci....care este problema? Pai sa va explic. Exista aici de fapt doua probleme.

(1) Dacia-Felix nu mai este de mult provincie romana. Dupa cum scriam mai sus, de cand Aurelian a emigrat in Moesia (nemaisuportand superioritatea blanda a dacilor, desigur). Nu mai este nici tara de tranzit in drum catre Roma ca sa-si adape vreunul calul. Nici macar raia turceasca (asta nu ca la noi nu mai exista shaorma...dar totusi!). Acum este membra a  Uniunii Europeene si anul este 2013. Si astazi vinovatii sunt adusi in fata instantei de judecata, condamnarea lor se face cu probe, martori, avocati (inclusiv ai apararii - nu-i asa ca sunt un caraghios?) etc. Tot tacamul asta modern ce nu place unor daci blanzi. Astfel de probleme nu se mai rezolva prin linsaj public cum par unii dornici sa o faca amintindu-si brusc ca bunelu'  lor a fost la Jilava lacrimand la o tuica in crasma de la marginea satului. Altfel spus, tortionarii trebuie adusi in justitie iar rafuaiala la colt de strada nu se numeste in anul 2013 justitie. Se numeste infractiune. Cel putin in Uniunea Europeana a anului 2013. Stiu, iar ma considerati un caraghios ca doar nu degeaba sunt liberi dacii liberi.

(2) A doua problema este si mai serioasa. Se refera la indiferenta dacilor blanzi fata de tortionari (Plesita a murit linistit de batranete si in bune relatii cu vecinii) pana la "aflarea" bombei Visinescu. La lipsa de atitudine fata de accesul nestingherit si prin vot "democratic" a fostilor comunisti (ulterior FSN-isti dupa care ramificati in toata fauna actuala USL, PDL, PRM etc), la apatia si plictisul cu care au tratat condamnarea comunismului in Parlamentul Romaniei. Comunism la care, in mare majoritate, au subscris intr-un fel sau altul cu aceeasi indiferenta cand "renta". In egala masura insuportabila prin duplicitatea sa este indiferenta acelorasi daci blanzi (dar actualmente furiosi nevoie mare!) fata de absenta quasi-totala a teroristilor din 89 in fata instantei si prezenta lui VC Tudor pe sticla la toate posturile TV.  Indiferentii, plictisitii si decele mai  multe ori complicii ideologici de mai bine de doua decenii ai comunistilor cu fata mai mult sau mai putin umana (da, tacerea si datul bovin din cap se numesc complicitate) se revolta astazi brusc si propun in cor lapidarea publica. Nu, dragii mei daci liberi si microbisti ai momentului, aici nu meritati nici un fel de intelegere. Trebuie sa va puneti banii acolo unde va sta gura. Sau sa taceti.

Al doilea soc (si cel mai recent) se refera la ingrozitoarea revelatie ca ... avem caini fara stapani si ca astfel de patrupede sunt, sub imperiul foamei, bolilor si a fricii permanente (da si cainilor le este frica de voi, nu numai voua de ei) periculosi. Mai ales pentru un copil nesupravegheat.

Evident, ca si in cazul primei vesti, nici de asta nu aveau dacii habar in ultimii douazeci de ani ca exista undeva vreo problema. In orice caz, nu de gravitatea problemei.  La noi caini vagabonzi? Strazile noastre de neumblat? Ah, nu.... La cat de indiferenti au fost pana acum, pe atat de furiosi au devenit blanzii daci dupa ce tragedia s-a consumat si nefericitul copil nu mai poate fi adus inapoi.

Si...au gasit o solutie similara ca cea gasita in cazul tortionarului "descoperit" si el ... tot accidental. Macelul. Da. Toti cainii fara stapani sa fie macelariti. Daca se poate, pe loc. Public. La coltul strazii cu bata in moalele capului. Nici un dac nu se intreaba de unde au aparut aceste (in egala masura nefericite)  patrupede pe strazile Daciei Felix. Sa-i fi teleportat la noi niste extraterestri rau voitori si doritori sa-l faca pe Zalmolxe de ras?

Aceste doua povesti ambalate intr-una in articolul meu blasfemic de mai sus ma invata un lucru. Dacii cei blanzi si binecuvantati sunt oarecum plictisitori in ultimii doua mii de ani. Prin uniformitatea si lipsa de coerenta a reactiilor lor. Au un fel de solutie unica la toate.

Pana nu ajunge mormanul de gunoi in tavan, las' ca merge si asa, mai dam cu parfum si nu se simte. Sa bem si noi o bere in tihna, ce-o fi om mai vedea noi. Adica, sa ne facem ca totul este ok. Cand nu se mai poate, macelarim si noi pe cineva sau ceva, ne ostoim focul dupa care ne intoarcem linistiti la berica noastra. Ca sa nu se incalzeasca sau, Doamne fereste, sa se rasufle.