Luni 3 iunie 2013 se va judeca la Tribunalul Bucuresti din Bd. Unirii 37, sector 3, sectia a 2-a penala, dosarul 15625/3/2013, privindu-l pe fostul ofiter de securitate PIRVULESCU MARIN, anchetatorul direct al disidentului Gheorghe Ursu. Este vorba de o cauza pe care de ani de zile justitia romana pare ca incearca, sub toate formele posibile - sa o musamalizeze.
Faptele lui PIRVULESCU sunt clare, rezultind din nenumaratele probe ale anchetelor efectuate incepind din 1990, si pina in 2003. Fostul anchetator din directia a 6-a cercetari penale a Securitatii l-a torturat pe toata durata detentiei si pina la moarte pe Gheorghe Ursu, in paralel cu tortura administrata de ofiterii de Militie Stanica si Creanga si de informatorul din celula Clita. Evident, faptul ca acestia din urma au fost condamnati definitiv pentru omor nu exclude, asa cum au pretins recent unii procurori militari, vinovatia numitului Pirvulescu. Rechizitoriile intocmite chiar de Parchetul Militar, ca si hotarirea Curtii de Apel Bucuresti din 2003 prin care au fost condamnati ofiterii de Militie, au stabilit clar ca ofiterii de Securitate au condus de fapt ancheta si au participat direct la tortura.
Si totusi, dosarul de omor implicandu-l pe Pirvulescu si alti securisti a fost lasat in nelucrare timp de 13 ani! Disjuns la Parchetul Militar in Noiembrie 2000, cind au fost trimisi in judecata militienii Stanica si Creanga – a fost contopit in dosarul nr. 82/P/2007 („Procesul Comunismului”). Familia lui Gheorghe Ursu a depus mai multe plangeri pentru a se rezolva acest dosar. De fiecare data, procurorii – in speta, sefii Parchetelor Militare Vasilache si Lupulescu – au raspuns ca “dosarul este in lucru”. Consideram ca este o bataie de joc la adresa memoriei lui Gheorghe Ursu, si a celorlalti disidenti ucisi in temnitele comuniste, ca un astfel de dosar sa fie lasat in nelucrare la nesfirsit !
De mai multi ani am depus, alaturi de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, plangeri separate pentru judecarea numitului Pirvulescu pentru tortura. Tortura la care a fost supus inginerul Ursu a vizat exclusiv atitudinea acestuia de contestare a regimului comunist din România, si a avut scopul suprimarii lui. Gheorghe Ursu trimisese scrisori la Europa Libera – scrisori care au fost citite pe post - impotriva abuzurilor regimului. A tinut afise anti-totalitare la serviciu. A incercat coagularea unei celule de rezistenta intelectuala printre prieteni. A scris un vast jurnal in care a analizat mecanismele dictaturii si cultului personalitatii Ceausestilor, cu toate urmarile lui nefaste. Pentru toate acestea, si mai ales pentru faptul ca refuzat sa-si toarne prietenii, Gheorghe Ursu a fost urmarit, anchetat, amenintat cu moartea, arestat, torturat bestial, sistematic, timp de doua luni, si in final ucis de Securitate, inclusiv prin actiunea directa a anchetatorului sau, PIRVULESCU MARIN.
Tortura motivata politic, aplicata sistematic de Pirvulescu personal si prin acolitii sai din militie, este o infractiune impotriva umanitatii, imprescriptibila, potrivit:
- Art. I al Convenţiei ONU asupra imprescriptibilităţii crimelor împotriva umanităţii (ratificată de România prin Decretul nr. 547 din 29 iulie 1969),
- Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16/12/1966, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974, Publicat in Buletinul Oficial nr. 146 din 20/11/1974, art.7,
- Art. 267¹ Codul Penal roman
- Art. 7 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de statul român prin Legea nr. 30/1994.
Evident, crimele săvârşite de responsabilii regimului comunist nu puteau fi judecate şi pedepsite pe timpul acelui regim, cand nu aveau cum să constituie, în contextul dat – „infracţiuni, potrivit dreptului naţional”. Ulterior prăbuşirii regimului Ceausescu, aceste fapte puteau, pot şi trebuie să fie judecate şi pedepsite, întrucât la data săvârşirii lor erau „infracţiuni potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate”, principii formal recunoscute pana si de statul comunist, prin ratificarea Conventiei si Pactului ONU amintite. In conformitate cu normele Convenţiei europene a drepturilor omului, faptele lui Pirvulescu – indubitabil acte de tortură şi de represiune şi persecuţie pe motive politice – constituiau infracţiuni „potrivit dreptului internaţional”, „potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate” – prevăzute în tratatele si conventiile internationale la care Romania era parte inca in perioada comunista.
Cu sfidarea acestor norme si principii internationale, Parchetul Militar, ca si Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, au dispus “neinceperea urmaririi penale” (NUP) in legatura cu plangerile noastre, folosind o intreaga lista de pretexte, prin care incalca normele internationale privind judecarea si pedepsirea crimelor impotriva umanitatii.
Gheorghe Ursu a fost arestat si supus unui regim inuman pentru vina de a face parte dintr-o categorie de oameni (disidentii) pe care regimul Ceausescu a urmarit in mod programatic sa o distruga. Ofiterii de Securiate – printre care PIRVULESCU MARIN - au fost cei care au aplicat acel regim inuman. Rolul acestui ofiter este dovedit in dosarul cauzei. Este timpul – dupa ani de tergiversari, incercari de musamalizari si subterfugii, ca magistratii romani sa aiba curajul sa judece si sa condamne macar una din crimele securitatii. O crima nu numai evidenta - atat in fapt cat si in drept, dar si emblematica pentru istoria trista a Romaniei acelor ani. Ar fi, pe linga un necesar act de dreptate, si unul, poate la fel de important, de recuperare morala.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire