Roadele "Educatiei Gratuite" sau numaratoarea inversa

Motto:„E inadmisibil ca nişte cetăţeni ai României să nu aibă acces la studiile superioare doar din cauză că nu ştiu să scrie sau să citească. Vrem învăţământ şi manuale universitare într-o limbă pe care şi analfabeţii să o poată înţelege. Nu e vina lor că sunt analfabeţi, aşa s-au născut, nu au ales să fie în felul acesta”. Ințelepciune populară “cristalizată” in timpul “Educației Gratuite”
Din 1989 pana astăzi, la frâiele Ministerului Educatiei s-au perindat 15 persoane, patru dintre acestea detinand multiple mandate: Andrei Marga, Ecaterina Andronescu, Alexandru Athanasiu, Daniel Petru Funeriu.
In mod cu totul remarcabil, Ministerul “Educației Gratuite” a functionat in acest interval sub 6 nume diferite, in ordine, cronologica: “Ministerul Invatamantului”, “Ministerul Educatiei Nationale”, “Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului”, ” Ministerul Educatiei Cercetarii si Inovarii”, “Ministerul Educatiei Cercetarii si Sportului”.Observați va rog un lucru remarcabil (prin hilaritatea sa): recent, “Inovarea” a fost inlocuita cu … “Sportul” – poate “catindeaza” si vreun oier fotbalist?.
Dar sa nu ne pierdem in detalii formale. Sa revenim la “Roadele” “Educației Gratuite”.
In ultimii douazeci de ani, nici o Universitate din Romania nu s-a regasit intre primele 300 figurand in clasamentul Shanghai (detalii asupra criteriilor de alcatuire a acestui clasament pot fi gasite aicihttp://www.duke.edu/~myhan/feng.pdf-veți observa ca producția stiintifica, “Academic Output”,  are  o pondere 40 %).
Acest “Academic Output”, datorita ponderii sale semnificative, explica in mare parte aceasta  mediocritate academica pe care o tot ascundem sub preș.
Deci, ce se publică în lumea academică a “Educației Gratuite”?Daca rasfoiești CV-ul multor universitari (nu generalizez, știu ca exista exceptii, deci nu va enervati prematur Dlor rectori!) ce gasesti?
Peste 80 de publicații, 20 de carti scrise, minimum. Impresionant, nu-i asa? Tradiție Academică veti spune! Da, dar numai daca sunteți un observator neavizat. La o a doua privire ceva mai avizată… realizezi natura “publicațiilor”:
         (1) acte de congres- fara “peer review”, doar cu taxa de participare la congres platita din banii contribuabilului.
         (2) articole in “Analele Universitatii X” -adica aprobate si evaluate de …  tipograful șef, care dupa ce a primit un pachet de tigari Kent, a recunoscut imediat valoarea publicației si “i-a drumul la tiparniță”.
         (3) carți precum: “Îndrumator de Laborator”, “Lecții de Fizică”, “Mecanica Cuantică a Cosorului lui Moceanu”  sau alte aiureli de obicei compilate (de multe ori cu greseli) din texte consacrate (o clipa, ajungem si la plagiat, va rog sa aveți rabdare).  Adică publicate tot… “loco” și … cu același comitet de lectură (dar alte pachete de Kent, desigur).
In concluzie, asa zisele publicații trecute in CV-urile stufoase ale multora sunt doar o varza pseudo-academică rasplatită generos din … bani publici – adică din impozitele Dvs..
Deci, cu partea imaginii internaționale si a “cercetării” tocmai vazuram că… nu prea merge.
Dar partea cu “Educația” – poate măcar asta  “merge”?  Pai… “mitul urban” clasic spune ca “Educația Gratuită” e superioara oricarei alte forme de educatie: trecută, prezentă si viitoare. Astfel, noi romanii suntem “mult mai bine pregatiti” decat… occidentalii (iar ei, roși de neagra gelozie, nu prea ne recunosc diplomele!).
Pai … cum de ce suntem noi mai buni? Fiindcă noi avem mai multe medalii de aur la Olimpiadele Internaționale decat americanii, canadienii, germanii, francezii etc., fiindca noi suntem mai buni la “teorie” etc. Desigur, nimeni nu analizeaza in profunzime cât de reprezentativi sunt acesti tineri exceptionali pentru ceea ce, in mod “statistic” numim “Educația”.
De fapt Olimpicii nu sunt deloc reprezentativi pentru “Educația Gratuită”, ei sunt tocmai aceia ce o pot… “submina” . Motiv pentru care ii aruncăm peste granita imediat dupa ce și-au depus cuminți medaliile de aur, fiindca ne pot “încurca”.  Exista maximum 100 de astfel de tineri extraordinari, în fiece an. Puteti compara aceasta suta a excelentei intelectuale cu … numarul subiectilor “Educatiei Gratuite”, adica a mediocritatii oficializate “prin lege”? Eu nu. Si, chiar credeti ca performanta lor se datoreaza in mod inechivoc “Educatiei Gratuite”? Eu nu. Si am un motiv foarte serios. Am fost candva Olimpic la Fizica desi nu imi respectam (din punct de vedere profesional si, de multe ori nici din punct de vedere moral) profesorii de Fizica (cu mici excepții, desigur)  si le demonstram cu orice prilej (si cu zambetul pe buze de fiecare data fiindcă eram și foarte politicos și foarte modest) ca le lipseste inspirația, ca sunt conventionali si plictisitori in “fizica” lor, ca nu inteleg poezia “fizicii” si ca tot ce pot face ei eu pot face mai bine – oof, ajungem din nou la “modestie”, stiu ca va irita subiectul si inteleg si de ce dar … asta este!.
Astfel, daca am reusit totuși sa fac câte ceva (au existat cel putin zece elevi ce au “facut” si mai bine decat mine, fiindca erau mai buni!), a fost doar propriul meu efort si puterea de a face fizica pentru 24 de ore fara pauza. Nopțile mele pierdute cu lectura, calcule interminabile, dubii, temeri, intrebari. Si, desigur, Domnisoara T. ce ma incuraja in permanenta radiind aceesi magie precum ecuatia lui Schrodinger, precum …  Fizica insasi!  Si, sa nu-i uit pe batranii mei ce mi-au incurajat aceasta pasiune si mi-au acceptat fara rezerve modul de viata “autist” (pentru corifeii “Educatiei Gratuite”): “Fa ce vrei dragule, nimeni nu are nevoie de Fizica in lumea asta mizerabila, ai sa suferi dupa, dar daca nu vrei si tu sa fii economist si ai ales sa stai cu capul in nori, cu Fizica ta… este alegerea ta – incearca totusi sa te culci macar la 5 dimineata, poate termini tu calculele pana atunci – eu iti dau ceva de mancare cand te trezesti, dragule…”.
Ati regasit undeva … “Educatia Gratuita” in povestea asta? Eu nu – am regasit doar doi batrani iubitori si o pasiune ajunsa la limita spiritului “de fronda” pentru mediocritatea corupta din jurul meu. Asadar eu , personal, nu datorez absolut nimic “Educatiei Gratuite”.  Si nu cred ca eram singurul.
Daca scoatem acum si Olimpicii de pe lista … “succeselor” “Educatiei Gratuite”, ce mai ramane?
Pai… ramane, de exemplu, Bac-ul de anul trecut ce reflecta statistic performanta celor ce nu erau Olimpici, deci a majoritatii. Asta asa, pentru a schimba registrul acestui articol intr-unul…. “comic”. Promovabilitatea a coborat la rușinosul nivel national de 44.47% (vedeti graficul de mai sus).
Asa cum se intampla de doua mii de ani si ceva in spatiul “mioritic”, o “esplicatie” a fost imediat gasita: a fost vina ministrului “Educatiei Cercetarii si Sportului”, Daniel Funeriu. Fiindca a luat o masura nepopulara ce a … intimidat aspirantii la cartonul “Educatiei Gratuite”: a cerut instalarea de camere video in salile de examen si prezența forțelor de ordine. Astfel, frauda la examen fiind declarata in mod oficial delict, elevii s-au “intimidat”, nu au mai reusit sa copieze cum trebuie (si cum o faceau cu concursul supraveghetorilor ametiți cu “atenții” ca sa inchida ochii) si iaca-ta ca s-a petrecut boacana. Evident, Daniel Funeriu a fost executat in mod sistematic de “Mass Media”. Si chiar asa, cum isi permite acest Domn scolit in institutii prestigioase ce a publicat articole stiințifice in “amaratele” de reviste Nature siProceedings of National Academy of Science (alo, “Educatia Gratuita”, ați auzit cumva de aceste reviste?) sa tulbure obiceiurile mioritice ale “Educatiei Gratuite”? Ce tupeu ordinar! Cum isi permite acest ministru arogant sa interzica sportul national romanesc, furatul? Asa, ca si-a pierdut mandatul…
Avem acum un ministru  plagiator, Dl Ioan Mang, despre care nu se  stie daca a publicat vreodata ceva “pe bune” . Dar care nu accepta nici in ruptul capului ca a plagiat. In sfarsit, “Educatia Gratuita” si-a dat arama pe fața, daca mai era nevoie.
Pentru starea actuala a “Educației Gratuite”…, ati ghicit, “esista o esplicatie”, de fapt mai multe. Si le voi demonta pe fiecare,  bucata cu bucata, in randurile de  mai jos.
Se “esista” o “esplicatie” – fiindca “este mai multe”!                                                                Prima “esplicatie” -Lipsa de fonduri, adica “nu e bani!”
Nu exista suficiente fonduri pentru a face cercetare de performanta (asa ca ii plagiem pe altii, dupa care devenim … “Ministru”). FALS. Exista de fapt suficiente fonduri disponibile pentru a face cercetare “pe bune”. De exemplu, fondurile europeene, proiectele internationale de colaborare finantate anual de Agence Nationale de Recherche (ANR) din Franta, de Deutschen Forschungsgemeinschaft (DFG) din Germania precum si alte organisme. Cum se obtin astfel de finantari? Se scriu proiecte valabile, ce pot satisface exigenta referentilor.  Adica, exact cum se intampla in lumea cercetarii de peste tot, banii nu pica din cer si trebuiesc justificati prin proiecte de valoare ce produc publicatii in reviste cu factor de impact ridicat.
Cunosc personal si in detaliu istoria unui esec in atragerea de fonduri, la Universitatea Dunarea de Jos. Directorul Centrului de Cercetare Paul Pascal din Bordeaux intentiona prin anii 1999-2000 sa infiinteze in Galati un laborator franco – roman de cercetare specializat pe Fizica si Chimia Mediilor Disperse, pe scurt, coloizi. Se subintelege ca laboratorul franco-roman urma sa fie dotat integral de partea franceza (deci, existau fonduri!).
Galatenii trebuiau doar sa se ocupe de partea administrativa (hârtii, autorizatii de la Primarie, Consiliu local etc.) iar universitarii galateni trebuiau numai sa asigure spatiul pentru laboratoare si sa cada de acord asupra unui plan comun de cercetare serios ce poate justifica investitia partii franceze.
Desi fondurile erau disponibile, proiectul s-a impotmolit de la bun inceput – mai exact, nu a demarat. Au urmat negocieri interminabile.  Seful Catedrei de Fizica de la acea vreme, Cosma Tudose, a fost in “vizita de lucru” la Bordeaux in acest scop, dar nu prea a avut timp sa viziteze laboratorul francez sa vada cum se face treaba pe acolo, fiind ocupat cu cumparaturile la “solde” – deci, stiintific vorbind, nu s-a lipit nimic de el!
Bravii “universitari” galateni au realizat in final ca treaba este “pe bune” si ca francezii nu au de gand sa isi arunce banii pe fereastra, asa ca si-au pierdut in final interesul.
Principiul a fost simplu: daca nu merge golania academica, nu ne bagam. Ce rost are sa ne complicam viata? Ori e “Educatie Gratuita”, ori nu e?  Pai este!. Rediscutand subiectul anul trecut cu fostul director al laboratorului francez, am ajuns impreuna la concluzia ca poate este mai bine ca proiectul nu a demarat: “universitarii” galateni aveau mai intai nevoie de o schimbare profunda a mentalitatii inainte de a putea participa in mod corect, echitabil si etic la un proiect de o asemenea anvergura. Personal, am avut mare noroc ca proiectul a cazut: eram printre cei ce trebuiau sa lucreze in acel laborator!
Coruptia sau mai degraba golania academica (mita la examen, aranjare de posturi, angajarea intregii familii etc.) este explicata  in mod invariant prin… salariile mici (comparativ cu cele occidentale, desigur). Chiar daca m-as abtine sa-i intreb daca productia lor academica ar putea justifica o retributie lunara neta de 3000 de euro (de exemplu), nu pot sa ma abtin sa intreb de ce nu raporteaza nimeni salariile academice  la … costul real al vietii din Romania? Daca ar avea cineva onestitatea sa  calculeze acest raport, ar intelege imediat ca un universitar din occident, in medie, nu se scalda in bani. Uneori, chiar dimpotriva. De exemplu, in buzunarul unui tanar conferentiar francez intra in medie 1500 € din care plateste 600 € doar pe chirie (un apartament modest de doua camere, la bloc, in provincie,  nu vorbesc aici de vile pariziene) plus in jur de 300 € pentru caldura, electricitate, gaz si telefon. Adica, una peste alta, mai bine de jumatate din tot ce castiga. Cum stau lucrurile cu asa zisii nostri “Academicieni” plagiatori? Desigur, nu au nici un interes sa ne spuna dar eu inclin sa cred ca raportul este cu totul altul.
In final, nu accept nici aceasta parte a “esplicatiei” – o consider fie prosteasca, fie rau intentionata, fie ambele.
                                                   A doua “esplicatie” - liderii sunt corupti! (se subintelege, “noi suntem” OK)
Al doilea mit urban se refera la corupția liderilor “Educației Gratuite”. Așadar, daca liderii ar fi OK, totul ar fi OK, ei sunt problema. Soluția imediată, in cazul in care aceasta “esplicatie” ar ține ar fi să… teleportăm de pe Marte niste lideri mici de statură, verzi, cu ochii cat cepele (ca să vadă mai bine coruptia și să o elimine in mod instantaneu cu un fascicol laser).  Problema este că nici teleportarea si nici zborul la viteze superluminice nu au fost inventate incă si, chiar daca ar fi fost inventate, valoarea de adevăr a acestui mit urban este de fapt… nulă.
Politicienii, inainte de a deveni politicieni, trăiau printre muritorii de rând. Impartașind exact aceeași mentalitate cu aceștia. Politicienii reprezintă in acest sens o clasă de echivalență a celor ce i-au ales iar moralitatea pe care le-o reproșăm astăzi nu reprezinta altceva decât media statistică a propriei noastre moralitați. Astfel, politicienii nu pot fi mai buni decat cei ce i-au ales.
Și asta in baza unui principiu elementar: Nimeni nu poate sări mai sus de propriile urechi!
Epilog:Daca priviți inca o data graficul de mai sus si daca recitiți măcar un singur paragraf din textul de mai sus (pe care îl puteți alege la întamplare), veti realiza ca  număratoarea inversă a  ”Educației Gratuite” a început. In situația in care Bacalaureatul nu poate fi promovat de nici macar jumatate dintre candidati daca frauda la examen nu este tolerată, in situația in care însuși ministrul Educației nu este decat un plagiator ridicol, colapsul total nu este decat o chestiune de timp.
Exact asa cum pare sa indice panta descendenta din graficul de mai sus.
Tic, Toc, Tic, Toc, Tic, Toc…