Cu mulți ani în
urmă am primit un cadou neprețuit din partea Mamei mele – un crin plăpând.
Traversase oceanul, într-o batistă umezită, în poșeta Mamei. Mare ne-a fost
mirarea când am văzut că rezistase istovitoarei călătorii din România până în
Canada.
Am plantat
crinul într-un vas și l-am așezat cu grijă pe pervazul ferestrei mele, în
bucătărie. Nu bănuiam atunci, că această mică plantă va deveni un simbol al
dragostei pe care Mama mi-a purtat-o de-a lungul vieții sale.
În primii
săi ani, crinul dădea naștere doar la frunze ascuțite și verzi. Glastra era
înconjurată de alte flori – orhidee, violete, cyclame, asparagus, crăciunel… Au
trecut câțiva ani, până când, în 29 Martie, ziua de naștere a Mamei, tija
florală, ivită cu câteva săptămâni înainte, a dat viață unui boboc, care s-a
deschis în trei cupe mari, cu petale roșii – portocalii. Erau o încântare
pentru ochii mei; razele soarelui, care pătrundeau prin fereastră, se proiectau
pe petale, învăluindu-le într-o aură strălucitoare. Am sunat-o atunci pe Mama,
care locuia în România, împărtășindu-i bucuria „Mamă,
crinul de la tine a înflorit pentru prima dată, de ziua ta! Sper ca în fiecare
an să îmi vestească, prin florile lui, faptul că tu ești sănătoasă și în
putere.”
De atunci, crinul meu înflorea în fiecare an, aproximativ la aceeași dată, ziua Mamei. Sfârșitul anului 2003 a adus cu el o mare durere în sufletul meu – moartea Mamei dragi. Cu o zi înainte de trecerea în Noul an, inima ei obosită a refuzat să mai pulseze; avea 79 de ani. Venisem în România – ultima bătaie a inimii am simțit-o aproape; își dăduse ultima suflare în brațele mele.
De atunci, crinul meu înflorea în fiecare an, aproximativ la aceeași dată, ziua Mamei. Sfârșitul anului 2003 a adus cu el o mare durere în sufletul meu – moartea Mamei dragi. Cu o zi înainte de trecerea în Noul an, inima ei obosită a refuzat să mai pulseze; avea 79 de ani. Venisem în România – ultima bătaie a inimii am simțit-o aproape; își dăduse ultima suflare în brațele mele.
Doi ani la
rând, după plecarea Mamei într-o altă lume, crinul nu a mai înflorit; suferea
și el în tăcere, alături de mine. Doar frunzele lungi și ascuțite aminteau de
gingășia cu care îmi încântase privirea odată. În al treilea an însă, în
preajma zilei Mamei, au apărut două tije florale. La vederea lor am lăcrimat;
le urmăream în fiecare dimineață, le mângâiam, le vorbeam, sperând ca astfel
își vor deschide mai repede cupele colorate, spre lumină.
De atunci,
crinul Mamei își oferă florile roșii – portocalii în fiecare an, la aceeași
dată. Anul acesta, spre încântarea mea, au răsărit trei tije. Cupele cu flori
s-au deschis de ziua Mamei, amintindu-mi dragostea nemărginită pentru fiica sa.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire