Despre "compasiune" si mutatiile sale ipocrite

Unul dintre semnele alarmante ale crizei morale consta in alterarea sensurilor. Cei ce au avut "sansa" sa creasca in Romania comunista si post-decembrista stiu la ce ma refer. Sau... macar ar trebui sa stie. Sa va exemplific totusi, in cazul in care ati uitat. Termenul "a te descurca" insemna de cele mai multe ori a fura, a insela, a face trafic de influenta etc. Termenul "a fi in banca lui" se traducea prin a face frumos in fata celui mai suspus, a evita orice afirmatie transanta pentru a nu fi luat la ochi.  A fi "cunoscut" si "respectat" insemna, de cele mai multe ori a te inconjura de o armata de cunostinte in sectoare cheie ale vietii de zi cu zi ce te ajutau sa "rezolvi" anumite probleme. Adica o pila la magazin, o pila la scoala copilului, o pila la alimentara etc. 

Veti spune ca nu e mare tragedie. Ce, nu aluneca si la altii sensurile in desuetudine? Ba da, cum sa nu. Numai ca in Dacia Felix acest lucru s-a facut cu mult mai multa consecventa si la o scara cu totul diferita. Adica, unici fiind pe piciorul de plai si pe gura de rai, am dizolvat atat de bine sensurile lucrurilor incat ne intrebam uneori ce dracu mai are sens? Problema nu consta in inventarea unui pseudo-argou specific unei epoci. Problema consta in alterarea sensurilor unor notiuni fundamentale pana in punctul in care totul devine o harababura si nu mai deosebim albul de negru sau de gri. Astazi ma voi opri doar la termenul "compasiune" si voi incerca sa ii deslusesc mutatia ce l-a adus la ... sensul actual. 

In urma cu ceva vreme scriam la un jurnal virtual si, intr-unul din articolele mele, am avut tupeul sa fac  referinta la un caz celebru de hotie petrecut in Galati. Un fost coleg de liceu, Mihail Boldea, tanar parlamentar si avocat se pare, a pus in miscare o masinarie ingenioasa prin care a prejudiciat statul (si nu numai, se pare ca primele victime au fost niste naivi "pe persoana fizica").  Intamplarea a facut ca dupa o gaura de vreun milion de euro, fostul meu coleg Boldea (absolvent si el ca si mine al Liceului Vasile Alecsandri, desi in anii de liceu nu excela cam prin nimic si era tacut ca un pestisor fermecat) s-a trezit cu catusele la maini. Adica... Romania il "tradase"! Ma rog, nu intru in detalii. Telenovela in toata regula. Asa cum se poarta in Dacia-Felix. 

Proaspata fiind stirea, am indraznit sa fac referinta la ilustrul meu coleg puscarias intr-unul din articole. Am avut un soc. Una dintre "comentatoare" (persoana elevata, educata dealtfel si... arhitecta pe deasupra) imi scrie drept ecou: 

"Aveți ceva probleme de caracter, dacă vă simțiți bine când cel de lângă dvs. se simte prost.

Vă citesc articolele din curiozitate, să văd până unde veți merge. De răspuns, nu v-am răspuns până acum pentru că, de regulă, în astfel de cazuri e mai bine să întorci spatele decât să răspunzi." 

Evident, am ramas masca. Primisem drept in moalele capului lovitura cu ... "compasiunea". Deci, in ciuda faptelor ce il incriminau pe golan, tot eu eram de vina. Fiindca nu manifestam... nici o urma de compasiune. Adica, nemernicul de mine, "ma simteam bine" cand bietul golan, prins cu milionu' in offside se simtea rau. Fiindca era la parnaie. Iata o "mutatie" incredibila a sensului compasiunii.  Ce vine de la o persoana educata, nu de la un simplu postac de pe net ce loveste tastatura din lipsa de ocupatie. Ce fel de compasiune ar fi trebuit sa simt pentru o persoana ce a inselat, a prejudiciat societatea careia ii apartine (pentru cei ce fi nu stiu, fie uita, amintesc ca Galatiul este plin de oameni nevoiasi, de caini fara stapan, de strazi desfundate, de curve de mici si de bere...)  dupa care isi urla cu tupeu nevinovatia in mass media? Habar nu am. In dictionarul meu nu exista acest sens al termenului "compasiune". Eu m-am bucurat sa vad un infractor in plus dupa gratii. Doar atat. Si aceasta ar fi reactia in orice alta societate: nimeni nu merita compasiune dupa ce incalca legea in mod voluntar si sistematic asa cum a facut-o acest derbedeu. 

Nu m-as fi oprit asupra acestui "faimos" caz Boldea daca denaturarea sensurilor termenilor, in acest caz "compasiune", nu ar fi devenit endemica in Dacia - Felix. Astazi de exemplu, la un an de la faimosul eveniment, asistam la un alt circ mediatic similar (dar de o anvergura mult mai mare) legat de arestarea oierului ce se visa Cavaler al Luminii (in mod intentionat nu-i scriu numele fiindca nu voi sa- i fac publicitate, nici macar negativa). La cateva ore de la arestare, haite intregi de bocitoare (ziaristi, sportivi, oameni politici etc. ) si-au dat frau liber compatimirii. Cat de multe fapte bune a facut parnaiasul, ce familie frumoasa are, ca nu merita saracu' ca "e altii si mai rai" etc. Oameni buni, cine v-a luat mintile in halul acesta? Despre ce vorbim noi aici? Despre un alt derbedeu, fost bisnitar, scandalagiu, agramat, falsificator de acte, manipulator de opinie publica homofob, rasist si ... lista poate continua. Pe scurt, un om ce-si merita din plin celula de penitenciar? Chiar nu va simtiti ridicoli amestecand termenul de compasiune in acest bors mediatic infect? 

Cam atat despre compasiune. Ei si, veti spune multi, care-i baiul? Baiul este ca statistic vorbind suntem spalati pe creier. Si nu mai deosebim albul de negru. Si ca suntem condamnati sa platim pretul acestei mutatii nocive. Si il platim. Ca la carte. Fiindca suntem atat de mici si bine ascunsi pe harta Europei incat nimanui nu-i pasa de noi. Nici noua nu ne pasa de noi de fapt. Se reflecta in faptele noastre si in sensurile pierdute de la o zi la alta.